Un catelush la inaltime...

Sambata de dimineata, ploaia le-a stricat parintilor planul de a merge din nou la piscina, pentru a doua lectie de inot, asa ca spontan s-a decis sa mergem pe transfagarasan...

Intai am ajuns la Vidraru, unde ne-am oprit pentru o portie de pui (la Casa Argeseana, unde a trebuit sa imi impart mancarea cu 2 dulai mari - taxa de protectie cum s-ar zice), iar apoi eu mi-am facut planul de marcat: 2 pomi si 3 roti de masina. La baraj am cerut si eu sa vad peste balustrada, mama m-a luat in brate, eu m-am speriat, tata a tipat sa ma lase jos.



Dupa masa ne-am urcat din nou in masina, si dupa un drum plin de serpentine (in care eu la fiecare curba mergeam dintr-o parte in alta a masinii, ca un catelush beat, pana s-a prins mama si m-a luat in brate in fata) am ajuns la cota 1690. Unde am marcat din nou: un stalp si un bolovan. Mai zarisem niste tufe interesante, undeva putin mai jos, dar mama nu m-a lasat sa ma duc, zicindu-mi ca nu sunt capra neagra (negru sigur nu sunt, dar ce e aia capra?).



Urmatoarea oprire a fost la Balea Lac, pe care, da, l-am marcat. A fost o misiune mai dificila insa, pentru ca era destul de prapastioasa marginea, asa ca era sa pic in lac cum stateam eu cu un picior in aer chiar pe margine, dar esentialul este ca am reusit.





Restul drumului este putin cam incetosat, pentru ca se pare ca am adormit in bratele lui mama, dar esentialul este ca am fost un catel la intaltime, iar acum TOT transfagarasanul este marcat ca fiind al meu!