Wednesday, July 30, 2008

Ironia sortii...

Atat de aproape, si totusi despartiti...



"Yuki, da-te din calea mea! Ma enervezi, nu pot sa ajung la tine, ti-as fi dat o laba, e doar vina ta ca am ramas inchis pe balcon. Cheama pe mama!"

"Garfieeeee, nu pot ajunge la tine! De cand esti asa tare? Mami, ce se intampla? Nu il pot mirosi pe Garfield. Garfieee..."

Monday, July 28, 2008

Cum scoti petele de pe caine?

"Sfaturile bunicii: Cum sa scoti petele de pe caine", "1001 pete", "Caini care ies la spalat", "Yuki cel roz"... Aha! Cred ca incepeti sa va dati seama despre ce vorbesc. 1000 de titluri mi-au venit pentru a denumi postul de azi, dar probabil prima intrebare pe care vi-o puneti este "Cum se poate pata un caine?".



Ei bine, in experienta mea de 5 ani de convietuire, iata cateva modalitati extrem de simple si rapide:


* cainele se freaca de un gard proaspat vopsit (nu am avut placerea, insa am auzit cazuri)
* cainele calca/se tavaleste/se culca/amusina in ceva pe jos - prea des pentru a ne aminti detalii pentru fiecare experienta in parte
* cainele se tavaleste pe gresia portocalie proaspat pusa, decorata cu chit rosiatic - acum 3 ani, redecorarea apartamentului a presupus si redecorarea cainelui
* cainele se tavaleste intr-o balta si apoi sta la soare cu hamul cel rosu din piele pe el, si toata culoarea hamului se transfera pe blana.


Da, aceasta e ultima patanie. Am plecat la mare cu un caine alb, ne-am intors cu unul roz. Recunosc, nu e o culoare urata. Si e colorat discret pe burta si la subrat. In forma de V. Dar totusi am tinut sa incerc sa ii readuc blana la o culoare mai...canina.



Am samponat, am clatit. Roz stralucitor. Am apelat la samponul pentru blana alba, cel de o culoare bleu ce radiaza de chimicale. Am lasat putin sa actioneze, am spalat. Rozul tocmai a prins o nota profunda, o nuanta dulce, dar extrem de stralucitoare. Ce mai pot sa fac? Parca nu l-as fi tuns tocmai acum...

Yuki si marea



Ih! Marea! Ce valuri infricosatoare!



Nu vreau sa o vad..



Daca stau cu fundul la ea, si nu o vad, inseamna ca nici nu exista!



Mami, hai sa mergem de aici.



Sub sezlong e cel mai bine si mai in siguranta!

Tuesday, July 22, 2008

Suntem gata de plecare!



In formatie aproape completa (lipseste Garfield) familia extinsa de patrupede (Yuki, Thomas si Blinka, pisoii lui mama) este gata de aventuri!

Monday, July 21, 2008

Nu vezi, pana si cainele poarta centura de siguranta!

"Lasa-i sa plece! Nu vezi, pana si cainele poarta centura de siguranta!"

Noapte, pe un drum de tara. Mergeam cam tare ce-i drept, ca ne grabeam sa ajungem la destinatie. Deodata un echipaj de politie ne opreste, si unul dintre politisti incepe sa ne intrebe: de bauturi alcoolice, de acte, de alte alea. Deodata, celalalt politist ii zice replica de mai sus, amandoi rad, si ne lasa sa plecam.

Adevarul este ca ma simt mai linistita de cand i-am cumparat lui Yuki centura de siguranta speciala pentru caini (ii cumparam mai demult, dar nu am gasit - intr-un final am cumparat de pe dmail.ro). Centura de siguranta pentru caini este ca o lesa, insa ceva mai scurta, pe care o ajustezi dupa dimensiunea cainelui, si care la capat are un carlig de prins de hamul cainelui (si nu de o simpla zgarda, pentru a nu il sufoca in cazul unei frane bruste), si la celalalt capat o bucata de metal compatibila cu orice dispozitiv de centuri de siguranta de masina.



Cand yuki era mic aveam un cosulet special de caini, in care il puneam si putea vedea pe geam, iar cosuletul avea o centura care i-o atasam de ham. Din pacate de pe la 7 luni Yuki al nostru a depasit statura maxima permisa pentru un bichon cu acte in regula, si de atunci, pana sa gasesc centura, la mai multe frane bruste Yuki a cam...facut salturi prin masina. Iar in cazul unui eventual accident, imi era groaza ca ar putea-o lua in zbor printre scaune, mai ales ca se incapataneaza sa stea in picioare si nu culcat, pentru a vedea drumul. In fata nu imi place sa il tin in brate (desi lui i-ar place f mult) din cauza airbag-ului, care daca s-ar declansa l-ar cam aplatiza - la fel ca si in cazul bebelusilor, care este interzis sa fie tinuti in fata, fara anularea airbagului.



Ca o incheiere, cautind pe net informatii despre centurile de siguranta la caini, am gasit un articol despre faptul ca in Belgia se urmareste introducerea unei legi care sa impuna purtarea unor centuri de catre patrupedele care merg cu masina sau instalarea unei plase speciale pentru animalele care merg in portbagaje speciale.
Oare la noi un astfel de proiect de lege ar starni reactii cat de hilare?

Mai multe despre siguranta cainilor in masina cititi pe egirl.ro: La drum cu masina.

Un catelush la inaltime...

Sambata de dimineata, ploaia le-a stricat parintilor planul de a merge din nou la piscina, pentru a doua lectie de inot, asa ca spontan s-a decis sa mergem pe transfagarasan...

Intai am ajuns la Vidraru, unde ne-am oprit pentru o portie de pui (la Casa Argeseana, unde a trebuit sa imi impart mancarea cu 2 dulai mari - taxa de protectie cum s-ar zice), iar apoi eu mi-am facut planul de marcat: 2 pomi si 3 roti de masina. La baraj am cerut si eu sa vad peste balustrada, mama m-a luat in brate, eu m-am speriat, tata a tipat sa ma lase jos.



Dupa masa ne-am urcat din nou in masina, si dupa un drum plin de serpentine (in care eu la fiecare curba mergeam dintr-o parte in alta a masinii, ca un catelush beat, pana s-a prins mama si m-a luat in brate in fata) am ajuns la cota 1690. Unde am marcat din nou: un stalp si un bolovan. Mai zarisem niste tufe interesante, undeva putin mai jos, dar mama nu m-a lasat sa ma duc, zicindu-mi ca nu sunt capra neagra (negru sigur nu sunt, dar ce e aia capra?).



Urmatoarea oprire a fost la Balea Lac, pe care, da, l-am marcat. A fost o misiune mai dificila insa, pentru ca era destul de prapastioasa marginea, asa ca era sa pic in lac cum stateam eu cu un picior in aer chiar pe margine, dar esentialul este ca am reusit.





Restul drumului este putin cam incetosat, pentru ca se pare ca am adormit in bratele lui mama, dar esentialul este ca am fost un catel la intaltime, iar acum TOT transfagarasanul este marcat ca fiind al meu!

Friday, July 18, 2008

Calm aparent...

Ca in atatea zile, aparent scena unei seri calme in familie. Copiii dorm linistiti, si totul pare seren....



Dar STAI! Ce este in spatele lui Garfield? Alaturi de cine doarme motanul?



Lui Yuki i-a luat ceva sa realizeze infamia... Voi v-ati dat seama?

Thursday, July 17, 2008

Stiva de catelushi



Tuesday, July 15, 2008

Curiozitatea la pisici

Mama imi tot zice ca expresia "curiozitatea a omorat pisica" se aplica foarte bine in cazul meu, dar eu, Garfield, nu reusesc sa inteleg la ce se refera.

Sa luam un exemplu clasic: in sufragerie, in mijlocul drumului, se gaseste o cutie deschisa, iar eu, jur cu labuta pe mancarea lui yuki, nu sunt absolut deloc curios ce se afla in ea. Si doar se stie ca deobicei cutiile sunt purtatoare de diferite mirosuri deosebite, si ca pot sa adaposteasca orice de la soareci, la vrabii sau cozi de pisica (recordul meu personal este de o ora, timp dupa care am reusit sa prind o coada de pisica ce se afla in aceeasi cutie cu mine si nu ma recunostea de sef a tot ce misca in aceasta casa)!



Dar eu dupa cum spuneam nu sunt deloc curios! SINGURELE dati cand intru in cutiile deschise din casa este atunci cand drumul meu spre treburile mele IMPORTANTE trece fix prin respectiva cutie, si atunci eu ca motan practic ce sunt nu pierd timpul ocolind, moment in care, din spirit de precautie, miros inainte marginile, pentru a prevedea orice pericol.



O data intrat in cutie, mai miros o data de jur imprejur, nu din curiozitate, ci ca sa fiu sigur ca nu e niciun pericol, care de exemplu sa il pandeasca pe Yuki (doar v-am zis ca e mai prostut si trebuie sa am grija de el).



Apoi, ordonat cum sunt, inventariez ce se gaseste in cutie, si impart in categorii: soareci, vrabii sau cozi. Inventariatul presupune urmatoarele actiuni: mirosit, dat cu laba, mirosit din nou, muscat, dat cu laba o ultima data, si este o procedura stiintifica, fara nicio legatura cu curiozitatea.





O data cutia inventariata, daca ma intalnesc din nou cu ea, chiar si inchisa, dupa ceva timp, nu sunt DELOC curios sa vad daca continutul a ramas acelasi sau nu.

Monday, July 14, 2008

Prima lectie de inot

Sambata de dimineata mama m-a imbracat si am plecat de acasa impreuna cu un bagaj voluminos, atat de mare incat ma bucurasem si credeam ca o sa stam mai multe zile plecati...



O data ajunsi, eu am fost echipat cu un fel de hainuta mai voluminoasa, care ma cam incomoda, dar nu conta foarte mult, pentru ca eram intr-o curte, in soare, si puteam mirosi si alerga in voie!



Nu m-au lasat insa sa ma dezmeticesc prea bine, ca hop am fost tras in ceva ce parea un fel de groapa de o culoare incerta, si foarte uda!



Cand am simtit cum ma scufund, dar totusi raman la suprafata in chestia asta uda, care aducea putin cu senzatia cand ma spala mama acasa, m-am panicat infiorator, si am inceput sa dau din toate labutele disperat.



Mama insa m-a luat in brate, si ma tinea de sub burtica, si imi zicea ce catel curajos sunt eu, si ce dragut (ceea ce evident sunt ambele) arat eu in piscina, asa ca m-am relaxat un pic, si NU-STIU-CUM, am inceput sa dau ritmic din picioare, si parca inaintam prin chestia uda.



In cateva minute devenisem expert, ocheam un mal, si incepeam sa dau din picioare in ritmul asta nou pe care nu stiu de unde il stiu, pana ajungeam la margine. Daca mama ma ridica in brate, de cum ma apropiam de marginea chestiei ude, din aer, incepeam sa dau ritmic din picioare, ca nu cumva sa intru nepregatit.











La margine am invatat sa ma prind, si sa stau sa imi trag sufletul, dar imediat mama ma lua si ma intorcea in apa, asa ca eu iara ocheam cel mai apropiat mal din fata mea, si ma duceam pana acolo...







Acum, am inteles ca stiu sa inot, am primit laude din toate partile, dar imi spuneti si mie va rog la ce serveste chestia uda si de ce trebuie sa te arunci in ea?

Friday, July 11, 2008

La panda

Ieri stateam in birou pe langa noul meu prieten, aerul conditionat, cand l-am zarit pe Yuki... Ager cum ma stiti am tasnit dupa usa, cu gandul sa ii sar in spinare de cum intra in camera. Am stat, si am stat, concentrat, la panda, cu muschii incordat, dar Yuki intarzia...

Jumatate de ora mai tarziu eram in continuare la panda, yuki oare pregateste un contratac?, incordat la maxim, cu ochii ageri, cu ghearele scoase din teaca, .... cu ochi ageri...la panda, incordat....aaaaah!... la maxim, cu gheaaaah! scoase din.....

Thursday, July 10, 2008

Cats of Chisinau

De vanzare pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant


La cina in parcul Puskin (in centrul Chisina-ului)




Dogs of Iasi

La Hale






Intr-o statie de autobuz


La poarta bojdeucii lui Creanga


Pazind o usa de biserica.

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin