Friday, August 29, 2008

Cute Garfield







Portret de motan dragalash si somnoros

Friday, August 22, 2008

Cute Yuki





Portret de catelush dragalas

Thursday, August 21, 2008

Trusa de prim ajutor



Acum aproape 5 ani, dupa nopti nedormite pentru ca Yuki cel mic tusea, dupa laringita + raceala la cateva saptamani dupa ce l-am luat, dupa alergaturi dupa farmacii veterinare pentru ca lui Yuki era rau de la ceva ce mancase, dupa gonit la urgente in toiul noptii pentru ca ... Yuki respira prea rapid, am devenit un pic paranoica in ceea ce priveste sanatatea sus-numitului patruped.

Apoi a aparut Garfield in vietile noastre, iar primele saptamani ale lui motanului la noi in familie au insemnat pe rand: hematom (ocazie cu care am invatat termenul), punctie (pentru eliminarea lichidului din hematom - inca un termen nou invatat - operatie care a presupus raderea in cap a bietului meu Garfield-puiut si care apoi s-a dovedit total gresita), ciuperca de piele pe cap (de la scaderea sistemului imunitar din cauza administrarii de anti-inflamatoare), ciuperca de piele pe barbie (vezi motivul mai sus). Toate acestea intamplate in interval de mai putin de o luna, timp in care am frecventat cam 4 doctori (care reuseau fiecare sa se contrazica intre ei) si am invatat nesperat de multe cuvinte din domeniul medical.



Nu este greu de inteles de ce imediat dupa aceea am dezvoltat un acut sindrom de paranoie, iar daca timpul mi-ar fi permis eram strict decisa sa urmez un curs de asistente, nu de alta dar eram deja ametita de atatia termeni, proceduri, reguli si simteam nevoia unei sistematizari pentru a reusi sa inteleg ce incearca doctorii sa le faca bietelor mele animalute. M-am multumit insa sa citesc tot ce am gasit pe net, si mi-am satisfacut nevoia de a ii sti in siguranta cumparind o superba trusa medicala de prim ajutor, pentru caini si pisici, la care nu m-am multumit doar cu continutul ei generic, ci am mai adaugat eu diferite ustensile si solutii.

Insa dupa un inceput de rau augur, Yuki si Garfield au devenit niste animale sanatoase tun (cred ca de la somnul prelungit pe care il exerseaza zilnic li se trage), iar vizitele la doctor au fost doar ocazionale si pentru lucruri marunte (o coada unsuroasa de motan sau cele 2 operatii de castrare).



Asa ca trusa medicala in care am investit atata pasiune a inceput o perioada lunga de stat deasupra unui dulap. Din cand in cand, era descoperita si eram certata ca "nu stiu pe ce sa mai dau banii si sa ii alint".

Acum cateva zile, seara, stateam pe canapea cu yuki in brate si il mangaiam alene pe burtica. Cand dau peste o galma, ceva tare la pipait. Aprind lumina, ma uit cu mai atentie, ceva negru rotund la Yuki pe stomac. Hait! Capusa imi zic. Cu cateva zile inainte fusesem la munte, asa ca avea toate sansele sa fi luat asa un musafir nepoftit (Frontline nu are totdeauna efect).



Chem ajutoare (imi e frica de scarboseniile astea), nu se vedea prea bine nefiind lumina naturala (iar Yuki cand simte ca vrem sa ii facem ceva incepe manevra SOPARLA - se unduieste in toate partile, incearca sa sara, scheauna, in fine, nu sta locului), si decidem sa aplicam tactica stiuta pentru capuse: alcool pentru a o ameti, si apoi tras cu atentie cu penseta, pentru a nu ii lasa capul inauntru.

Un urlet canin marcheaza momentul in care am scos ce era acolo, care de fapt s-a dovedit a fi o coaja groasa cu sange inchegat, de la o rana maricica pe care a capatat-o probabil in excursie. Si atunci s-a vazut eficacitatea trusei de prim ajutor: dezinfectat (de uz canin)? Avem! Compresa (sterila!)? Avem! Crema de galbenele? In afara trusei, avem!

Morala: e bine totusi sa ai un minim necesar de prim ajutor in casa. Just in case!

Working dog

Vineri am fost la firma. Unde imi place foarte mult. Pup toti angajatii, si stau langa ei si le vorbesc. Insa placerea cea mai mare este sa ma urc pe birouri si sa stau asa, ca un catel important ce sunt, sa privesc lumea. Mama ma cearta, zice ca deranjez, si de aia nu ma iau mai des cu ei aici, insa eu pun pariu ca am crescut productivitatea cu minim 50% dind doar de doua ori din coada!



Monday, August 18, 2008

Lectie de dormit corect (II)

Nu oricine poate dormi in culori asa frumos ca mine (iti trebuie o anumita culoare perfect de portocalie a blanii, asa cum am eu, pentru a realiza acest lucru), insa cred ca am destula experienta sa pot sa invat pe oricine sa doarma usor si corect toata ziua.

Lectia precedenta v-am prezentat-o impreuna cu Yuki, si el nici sa doarma nu reuseste asa perfect ca mine, asa ca am decis ca lectia numarul 2 sa vi-o prezint doar eu.



A se observa pozitia alungita, burtica perfect in sus si coada intinsa la maxima... Nu vreau sa va pacalesc, va trebuie un pic de practica (eu obisnuiesc sa dorm...aaa! sa ma antrenez aproximativ 20 de ore pe zi) pentru a atinge perfectiunea, dar o data acolo, posibilitatile de dormit sunt nelimitate!

Friday, August 15, 2008

Plimbare la Bradetu...

V-am povestit ca vinerea trecuta am fost la Marriot, dar pentru ca mami a fost ocupata nu v-am mai povestit ce am facut apoi. Ei bine, sambata dimineata, dupa ce am mai admirat o data privelistea din camera de hotel, am plecat inspre Bradetu.

Pe drumurile de tara pe care le-am intalnit acolo, toti 3 ne-am impartit responsabilitatile ca in orice familie. Mama poza, tata conducea, si mie mi-a ramas partea cea mai importanta: supravegheam ce se intampla afara.


Ma vedeti si pe mine in spatele lui mami? Sa stiti ca nu e usor sa stai in doua labe, cand tati goneste ca nebunul pe drumuri de tara cu multe curbe!


Pe tot drumul am facut mai multe popasuri, unde eu am fugit, am alergat si am mirosit. Si ce e mai important, am marcat tot ce am putut!


Sa sar, sa nu sar... Astea sunt dilemele unui catelush!



Tati, de ce o deranjezi pe mama? Nu vezi, imi e sete, si tocmai imi punea apa!


De azi de dimineata deja nu mai am rabdare, si deja de abia astept sa vad unde mai mergem si in weekendul asta. Tare imi plac plimbarile din timpul verii. Ce nu inteleg eu e de ce 5 zile pe saptamana parintii mei se incapataneaza sa stea acasa, cand am putea sa ne plimbam mereu, mereu.

Thursday, August 14, 2008

Un catel cu view

In weekend am fost la Marriot sa dormim, iar locul meu preferat a devenit imediat pervazul luuung si confortabil de unde vedeam tot bulevardul pana la Casa Poporului (cum adica "Garfield, ce mai faci?"?? Sunt eu, Yuki, care va vorbeste!). Ajungeam pe pervaz in 3 etape: intai saream pe un scaun bine plasat langa un birou, birou pe care aterizam in etapa a doua, apoi plangeam un pic ca poate cineva vine si ma duce pe pervaz, dar daca nimeni nu avea timp de mine imi luam avant, si top!, pe pervaz!



Tuesday, August 12, 2008

Somn in culori (II)







Vezi mai multe poze colorate: Somn in culori (I)

Monday, August 4, 2008

SOS! Minge la apa!

Linistea si calmul specific unei zile de vara lenese la tara. Pasarile ciripeau alene, copacii se infoiau de la rafalele lenese si ele de vant...

Deodata, un tipat lugubru, ca de sirena, se aude in aer! "SOS! Minge la apa! Minge la apa"



Yuki zarise mingea colorata care plutea in apa: Mamiii, e o minge in apa! Cum o salvez? Imi e frica de apa! Mami, salveaza mingea din apa si da-o mie! Biata minge! Oare mai traieste?



Friday, August 1, 2008

Lectie de dormit corect



Pasul 1: te asezi comod pe podea.
Pasul 2: te intinzi cat poti.
Pasul 3: te cracanezi cat poti.
Pasul 4: adormi fara sa iti pese de nimic si fara nicio grija.

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin