Friday, December 14, 2007

Aparentele inseala...



Nu, Yuki, stai, nuuu, nu e ceea ce pare!



Pot sa iti explic...

Wednesday, December 12, 2007

Pazim bradul!

Mai tineti minte ce brad fain am avut anul trecut? Cu multe, multe mingiute ... aaaa globuri colorate agatate in el?
Anul asta mama e intr-o pasa mai minimalista, si a pus drept brad conul asta rosu. Nu o avea el asa multe GLOBURI in el, dar are niste clopotei foarte...interesanti.

G: Yuki, pssst, ai vazut noul brad? Eu zic sa il pazim!



G: Eu ma asez aici la dreapta...



G: si tu pune-te la stanga lui!



G: Si nu uita, esentialul este sa nu adormim!

Monday, December 10, 2007

Ancheta disparitiei...lui Yuki

Weekendul a debutat sambata in parametrii normali. Am reusit vreo cateva somnicuri nederanjate de nimic alaturi de Yuki, si seara am primit niste crema de branza pentru ca am fost motan cuminte.
Duminica tocmai ma pregateam de somnul al doilea de dimineata, cand Yuki a inceput sa latre ca apucatul prin casa (cam instabil cainele asta, intre noi fie vorba). Da, ii spusese mama ca pleaca la plimbare, si parca innebunise. In fine, mi-am facut un calcul rapid ca dorm mai linistit fara ca el sa sforaie pe langa mine, si m-am si bagat sub pat la culcare.

Seara a venit (iar eu nu m-am sculat nici macar o data toata ziua, un nou record personal) si s-a intors lumea acasa. Nu prea i-am bagat in seama la inceput, ca nu aveam chef proaspat sculat din somn sa ma asfixieze yuki cu mirosul lui de caine maidanez, pe care il capata de fiecare data cand face o plimbare prea indelungata. Asa ca stateam linistit sub pat, si incercam sa ma fac ca dorm, ca sa nu ma bage nimeni in seama. Dupa o vreme m-am impacientat. Cainele asta chiar asa nesimtit e, nu vine si el sa ma salute macar? Suparat am iesit de sub pat, si am inceput sa il caut prin casa. Deodata am realizat: Yuki nu e in casa. Ups! Unde e? M-am uitat intrebator la mama, si ea m-a chestionat: "Unde e Yuki, Garfield? Il cauti?" Deci nici ea nu stie mai multe decat mine.

Am stat un pic si m-am gandit. Daca eu nu stiu, mama nu stie, cine ar mai putea sa stie? Aha! Catelushu', el ar putea sa fie sursa de informatii adevarate.
Cine e Catelushu' o sa ma intrebati? Este, dupa cum se proclama singur, prietenul cel mai bun al lui Yuki (nu, nu, nu mi-a luat locul, EU, pentru cine nu si-a dat deja seama, sunt SEFUL lui yuki). Yuki (dintr-un motiv care imi scapa) il adora si il ia cu el peste tot: cand mananca il tranteste si pe el in mancare, cand face pisu pe scutec, Catelushu' sta alaturi, asa ca puteti sa va dati seama ce jigodie mizerabila este de fapt individul mai sus mentionat.



Dar pentru ca nu aveam ce face, a trebuit sa ma duc sa stau de vorba cu el. L-am luat tare din prima: "Spune-mi unde e Yuki, sau te fac bucati!" Nimic, nici pas nu a zis. I-am dat o laba in cap. "Imi spui, sau ajungi ca mingea aia din pene pe care am rupt-o in 4 acum cateva zile?" Nimic. Ma enervez, si sar cu dintii la el. Nimic. Il dau cu capul de perete. Nimic. "Am obosit", ii zic. Chem intariri. Pe mami. Nimic. Adorm. In somn imi dau seama:



Yuki ma inseala cu alta pisica! E singura explicatie!

Cand ma fac mare...

...vreau sa fiu ren!



Mi-am luat deja profesor, si progresez pe zi ce trece..



Nu-i asa? Vedeti vreo diferenta? Da, stiu, nasul e problema... Nu reusesc sa am nasul rosu ca a lui Rudolph si pace! Dar Garfield a zis ca rezolva el problema asta cu culoarea printr-o singura miscare din gheruta. Nu stiu exact cum o sa imi inroseasca nasul, dar probabil ca are el o solutie...

Thursday, December 6, 2007

Asteptindu-l pe Mos Nicolae

Gata, am facut curat, toata casa e aranjata, da unde o fi oare Mos Nicolae??
O fi fost coada la magazinul cu bunatati pentru pisici? S-o fi ratacit pe drum? Or fi jucariile mele prea grele? Mai lasa din ale lui Yuki, mosule, ca sa poti sa le aduci pe ale mele mai repede...



Oare s-a ratacit pe balcon? Ia sa ma uit dupa el... Aici, langa mine, doar prima cizmulita conteaza... Unde o fi Mosul asta?



M-am cocotat din nou pe fotoliu, il astept... Raman treaz toata noaptea daca trebuie, doar ca, ahh, asa m-a luat un soooomn!

Wednesday, December 5, 2007

Curatenia de Craciun

Ieri am profitat de putin timp liber in programul meu de obicei incarcat, si am decis ca ar fi timpul pentru o curatenie de Craciun, ca doar Mos Nicolae nu aduce bunatati daca nu este pregatit ca la carte totul.

Asa ca am sters praful peste tot, si am spalat pe jos ca sa luceasca parchetul de curatenie.



Am scos decoratiunile de Craciun din cutia lor, si am agatat cizmulitele cu numele noastre la fereastra. Pe a mea am pus-o prima, ca sa nu greseasca din intamplare Mosul, si sa ii lase lui Yuki mai multe cadouri.



Da, da, cu labutele astea doua harnicute ale mele am aranjat intreaga casa. Si deloc nu am luat pauza sa ma odihnesc si eu.



Cred ca pana acum v-ati dat seama ca motan mai harnic ca mine nu exista...

PS: Astept multumiri de la toata lumea din casa!

Monday, December 3, 2007

Bradul de Craciun

Poate nu stiati, dar eu sunt un catel monden.
Duminica dimineata inspre pranz (v-am zis ca suntem o familie de somnorosi) imi place sa imi iau brunch-ul la Starbucks la mall (si mamaaa ce scandal fac daca mama indrazneste sa ma lase cu tati ca sa dea o fuga prin magazine). Daca insa stam si mancam briose impreuna, si ne uitam la lumea din jur, sunt cat se poate de fericit.



Ce pacat ca vine iarna, si nu o sa mai putem sta pe terasa. Iar in mall cica nu putem merge, pentru ca pe usa este un anunt cu un caine mare, taiat cu o bara rosie. Eu m-am uitat la noi toti, si nu semanam niciunul cu poza infama, dar mama si tata se incapataneaza sa nu intre cand sunt cu mine. Tata oare sa fie cel care nu e lasat inauntru?

Dar duminica asta a avut loc un eveniment suplimentar: pe seara am mers sa vedem cel mai mare brad din Europa. Da, nu am mers sambata, pe 1 decembrie, la lansare, pentru ca a fost aglomerat si mie mi se face frica de multime, pentru ca in asa ameteala as putea sa ma pierd (si am si de ce sa imi fie frica, in seara aia 45 de copii s-au pierdut de parintii lor). In schimb am mers duminica, si ce brad frumos am vazut!

Maaare cat un bloc (cand i-am povestit lui Garfield a zis ca nu i se pare asa mare, ca el l-ar escalada cu usurinta) si cu o gramada de luminite. Ne-am uitat si am facut poze:



Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin