Curiozitatea la pisici

Mama imi tot zice ca expresia "curiozitatea a omorat pisica" se aplica foarte bine in cazul meu, dar eu, Garfield, nu reusesc sa inteleg la ce se refera.

Sa luam un exemplu clasic: in sufragerie, in mijlocul drumului, se gaseste o cutie deschisa, iar eu, jur cu labuta pe mancarea lui yuki, nu sunt absolut deloc curios ce se afla in ea. Si doar se stie ca deobicei cutiile sunt purtatoare de diferite mirosuri deosebite, si ca pot sa adaposteasca orice de la soareci, la vrabii sau cozi de pisica (recordul meu personal este de o ora, timp dupa care am reusit sa prind o coada de pisica ce se afla in aceeasi cutie cu mine si nu ma recunostea de sef a tot ce misca in aceasta casa)!



Dar eu dupa cum spuneam nu sunt deloc curios! SINGURELE dati cand intru in cutiile deschise din casa este atunci cand drumul meu spre treburile mele IMPORTANTE trece fix prin respectiva cutie, si atunci eu ca motan practic ce sunt nu pierd timpul ocolind, moment in care, din spirit de precautie, miros inainte marginile, pentru a prevedea orice pericol.



O data intrat in cutie, mai miros o data de jur imprejur, nu din curiozitate, ci ca sa fiu sigur ca nu e niciun pericol, care de exemplu sa il pandeasca pe Yuki (doar v-am zis ca e mai prostut si trebuie sa am grija de el).



Apoi, ordonat cum sunt, inventariez ce se gaseste in cutie, si impart in categorii: soareci, vrabii sau cozi. Inventariatul presupune urmatoarele actiuni: mirosit, dat cu laba, mirosit din nou, muscat, dat cu laba o ultima data, si este o procedura stiintifica, fara nicio legatura cu curiozitatea.





O data cutia inventariata, daca ma intalnesc din nou cu ea, chiar si inchisa, dupa ceva timp, nu sunt DELOC curios sa vad daca continutul a ramas acelasi sau nu.