O zi la munte

Sambata de dimineata parintii s-au trezit tare devreme, atat de devreme ca inca nu se luminase bine afara. Eu bineinteles am fost total contrariat de asa chestie ciudata (in general suntem o familie de somnorosi), cand, da!, chiar este, am vazut o mica gramajoara cu hainute pentru mine si lesa mea rosie deasupra.

Tot somnul mi s-a risipit, si am inceput sa alerg prin casa de nebun, anuntindu-i pe toti ca eu sunt gata de plecare. De ce nu plecam o data? De ce mai stam? Hai sa mergem? Hai, eu sunt in fata usii... Mami, hai o data! De ce nu plecam?





In masina am continuat sa tropai nerabdator, asta pana cand toata lumea s-a urcat. Intr-un final am ajuns la Breaza, la curtea mea de vacanta. Dupa cateva ture in care m-am umplut de noroi, am vazut ca tati se urca din nou in masina. Vroiam si eu, insa mama m-a luat in brate si impreuna i-am facut cu mana cum pleaca (cica la ski, nu stiu ce e asta, o fi ceva de mancare?). Orice ar fi fost, vroiam si eu sa merg, si am repetat treaba asta plingind cocotat pe poarta multa vreme dupa ce a plecat, pana a reusit mama sa ma ademeneasca de acolo cu o jucarie.

In fine, se urca si mama in masina, si am avut grija de data asta sa sar pe ea, ca sa nu cumva sa se duca si ea la ski fara mine. Nu stiu daca am fost la ski pana la urma, dar a fost frumos. Ne-am plimbat prin parc, iar apoi mama a intrat intr-o cladire, a vrut sa ma ia si pe mine, insa era aglomerat si m-am speriat de mi-am bagat codita intre picioare, asa ca am ramas sa salut pe toata lumea care intra sau iesea. Toti imi laudau hainuta cea noua si rosie si ma mangaiau. Ce ar putea mai mult sa isi doreasca un catel?



Pe drumul de intors acasa la Bucuresti am dormit si nu imi aduc aminte prea multe. Acasa Garfield m-a certat si m-a intrebat pe tonul lui artagos unde am fost si cu ce alte pisici m-am vazut, insa eram atat de obosit, incat nici nu il auzeam sau vedeam...

Voi cum v-ati petrecut weekendul?