Atunci cand generozitatea strica...

Nu cred sincer ca se poate zice despre mine ca nu sunt generos. Dar uneori am observat ca lumea intrece masura, si PROFITA. De exemplu, in noul apartament intentionam sa pun punct unei situatii nefiresti, si anume faptul ca cei 2 servitori...a hm!...oameni dorm noapte de noapte in pat. Dar mi-a fost mila de ei, mai ales cel mare nu cred ca incape sa doarma pe un fotoliu, desi cea mica am vazut ca dincolo reusea sa stea binisor si confortabil pe fotoliu la televizor, si i-am lasat. Dar Yuki? Yuki e cat mine. Suplu si micut. (NOTA: totusi NIMENI nu e asa suplu ca mine!) Yuki poate sa doarma in o gramada de locuri. De exemplu in baie. Sau, hmm, pe presul de la intrare. Cred ca acolo ar sta perfect. Si ar putea si sa latre in voie, pentru ca ar vedea mereu cine trece pe langa usa. Vedeti? Mereu ma gandesc la ceilalti.





Si TOTUSI, generozitatea mea a fost prost inteleasa. Si m-am trezit cu potaia langa mine, in pat.