Monday, March 31, 2008

Cel mai mare castron

Garfield, duminica am fost cu mama in parc, si nu o sa iti vina sa crezi ce am vazut... Chiar in mijlocul parcului, era cel mai mare castron cu apa pe care l-am vazut in viata mea. Cred ca puteam sa ne balacim amandoi in el, si tot ar mai fi ramas loc. Era...cum sa iti explic, mai mare decat ghiveciul de la trandafirul japonez care iti e tie prieten, mai mare chiar si decat cada din baie, era...imens!



Garfield, propun sa ii cerem lui mami sa ne ia si noua un castron asa mare, iti dai seama ca am putea chiar sa ne balacim in el? Imi e teama insa ca nu ar incapea prea bine in bucatarie, poate vrea mami sa il puna in sufragerie...?

Thursday, March 27, 2008

Pantofi

A-la ba-la por-to-cala... Nu, nu e in pantofii maro!

Din oceanul Pacific, a iesit un peste mic (hmm, cam imi e foame!). Si pe coada lui scria, iesi biluta dumneata....




Garfield! Trebuie sa te concentrezi pana nu vine mama si vrea sa se incalte! In care pantof ai ascuns aseara biluta aia de nisip?

Wednesday, March 26, 2008

Weekendul lui Yuki

De o saptamana aproape Garfield ma tot chestioneaza, in stilul lui insistent si arogant, despre ce am facut tot weekendul trecut, cand am fost plecat de acasa 2 zile. Si pentru ca imi e un pic frica de o confruntare directa cu el ( se uita prea urat la mine), am decis ca mai bine ii povestesc aici.

Garfield, in marea majoritate a timpului nu am reusit sa dorm (bine ca ai ramas acasa, ai avut liniste, ca doar somnul e activitatea ta favorita). Intai m-a sacait Maya, care a dat navala in pat, peste mine, la mine in camera. Ce te-ai mai fi indignat...





Am incercat sa scap, si am decis sa ma mut in camera alaturata, cu Maya pe urmele mele...



Aici am dat peste Eric, care daca ai fi fost si tu sigur ar fi incercat sa te pupe si sa te mangaie (lucruri care stiu ca tie nu iti plac).



M-am refugiat pe canapea in sufragerie, dar aici era Sasha (vezi ce de lume, nu ti-ar fi placut sa trebuiasca sa cunosti atatia, nu-i asa?).







Cand ma gandisem sa ma culc pe jos, dupa canapea, mama cu mama lui eric, maya si sasha si cu restul lumii au decis ca am trandavit destul, si ca mergem sa ne plimbam. Prin Brasov, prin Piata Sfatului. Alta lume noua, alte pupaturi si mangaieri. Ti-ar fi displacut total!



Tuesday, March 25, 2008

Scuze, soareci si cutii

Hmmm! Ce avem noi aici?



Soareci ceva?



Mingiute? Ia sa ma uit mai cu atentie?



Oare intru cu totul? Poate asa vad soarecii mai bine...





Ganduri ascuse in mintea motanului: Numai un geniu ca mine putea gasi atatea scuze pentru a ascunde faptul ca IMI PLACE LA NEBUNIE sa intru in orice cutie. Ieri am pretextat ca m-am impiedicat si din greseala am intrat in ambalajul de la noul cuier, azi m-am gandit sa zic ca vanez soareci in cutia de pantofi... Oare maine ce sa zic ca sa nu se prinda mami?

Wednesday, March 19, 2008

La pervaz...

Azi am pierdut, IARA!!!, 4 ore si 12 minute (dar cine numara?) din timpul meu de somn stind si pindind un fel de soareci zburatori pe geamul de la dormitor
Pana acum am observat ca sunt de doua feluri: unii mai mari si mai lenti, si altii mici, rapizi si apetisant de zgomotosi. Mama se entuziazmeaza cand ii vede pe cei mari si exclama: "Garfield, uite ce porumbei draguti!" Nu stiu exact ce inseamna "porumbei", dar l-am intrebat si pe Yuki si am ajuns la concluzia ca ar fi ceva similar cu friptura.

Pe la jumatatea perioadei de panda, stateam si nu imi venea sa cred ce imi vad ochilor. Unul dintre cei mici si guralivi (mama le zice vrabii) venea cu viteza drept inspre, da, inspre mine!
Ramasesem impietrit, in cea mai inocenta pozitie a mea: ochii mari cat cepele, urechile ciulite, mustatile zburlite, cand, exact la 3 cm de mine de botul meu, a virat brusc luind-o in sus. I-am urat cu naduf sa devina Royal Canin si mi-am reluat panda, enumerindu-mi in gand, ca sa ma binedispun, toate trofeele vanate de mine de-a lungul vremii: 2 soareci de blana, un capac de apa minerala, sute de bilute de nisip, sosetele lui tata, ciorapii 100 DEN scumpi ai lui mama, coada lui Yuki. Daca ar disparea geamul asta enervant, daca ar fi soarecii zburatori de partea cealalta, in camera, nu ar avea nicio sansa cu mine!





semnat: Garfield, vanator vestit

Tuesday, March 18, 2008

Monday, March 17, 2008

Unde e Yuki?

Si al cui e nasul de dupa perdea?

Friday, March 14, 2008

Scena bataliei

Aparent scena unei seri calme in familie!



Dar in fapt...

Monday, March 10, 2008

egirl.ro are un nou look!

Trebuie sa va povestesc ce caine ocupat sunt: sambata m-am sculat in zori de zi, nici nu am apucat sa vorbesc bine cu Garfield, cand am si plecat de acasa. La servici, bineinteles.



Nu am stat locului o clipa, mereu foindu-ma intre birourile tuturor. I-am ajutat pe toti, si am stiut sa ma impun. La pranz am luat o binemeritata pauza, si m-am relaxat putin la terasa, la soare, ca un caine monden ce sunt, la Starbucks la mall (v-am mai zis parca, cred ca pe tata nu il lasa sa intre in mall, si de aia mereu stam la terasa!). Apoi fuga repede la birou inapoi.

Nu puteam sa stam degeaba prea mult, aveam treaba, trebuia sa lansam noul egirl.ro. Cum, nu ati auzit de egirl.ro?

egirl.ro este o revista online de lifestyle feminin, a carei cititoare sunt printre fetele care ma pupa si ma striga cand ma plimb tantos pe strada, si pe care tata incearca sa le agate cand e fara mami, doar cu mine, si are de azi un nou look: o infatisare dinamica, in culori pastelate si pline de prospetime (asa spune mama, eu, caine fiind, nu deosebesc prea multe culori). Logo-ul egirl.ro a fost de asemenea schimbat, pentru a reflecta mai mult noua identitate a site-ului.



O data cu noua infatisare, vin si alte surprize: noi sectiuni si categorii, iar in curind multe alte functionalitati interesante.



Viziteaza egirl.ro pentru a ii vedea "schimbarea la fata", si nu uita sa citesti in fiecare saptamana articolele din pagina dedicata Animalelor de companie. S-ar putea sa ma vezi si pe mine din cand in cand, star in vreun articol despre catelusi.

Nu uita sa imi spui ce parere ai!

Thursday, March 6, 2008

Strigat de ajutor

Acest post nu este o gluma, si nicio inscenare, ci este o simpla relatare a evenimentelor care au condus la cruda realitate de acum.



Incerc pe aceasta cale sa dau un strigat de ajutor, in incercarea de a ma elibera din prizonieratul in care sunt tinut impotriva vointei mele. Sunt prins pe canapea, in bratele lui mama, supus la cele mai oribile torturi.
Ma pupa, ma mangaie, ma gadila, si da!, ma trage de coada! Nu pot sa ma misc, si sunt silit sa stau imbratisat, la caldurica. Ajutor!

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin