La pervaz...

Azi am pierdut, IARA!!!, 4 ore si 12 minute (dar cine numara?) din timpul meu de somn stind si pindind un fel de soareci zburatori pe geamul de la dormitor
Pana acum am observat ca sunt de doua feluri: unii mai mari si mai lenti, si altii mici, rapizi si apetisant de zgomotosi. Mama se entuziazmeaza cand ii vede pe cei mari si exclama: "Garfield, uite ce porumbei draguti!" Nu stiu exact ce inseamna "porumbei", dar l-am intrebat si pe Yuki si am ajuns la concluzia ca ar fi ceva similar cu friptura.

Pe la jumatatea perioadei de panda, stateam si nu imi venea sa cred ce imi vad ochilor. Unul dintre cei mici si guralivi (mama le zice vrabii) venea cu viteza drept inspre, da, inspre mine!
Ramasesem impietrit, in cea mai inocenta pozitie a mea: ochii mari cat cepele, urechile ciulite, mustatile zburlite, cand, exact la 3 cm de mine de botul meu, a virat brusc luind-o in sus. I-am urat cu naduf sa devina Royal Canin si mi-am reluat panda, enumerindu-mi in gand, ca sa ma binedispun, toate trofeele vanate de mine de-a lungul vremii: 2 soareci de blana, un capac de apa minerala, sute de bilute de nisip, sosetele lui tata, ciorapii 100 DEN scumpi ai lui mama, coada lui Yuki. Daca ar disparea geamul asta enervant, daca ar fi soarecii zburatori de partea cealalta, in camera, nu ar avea nicio sansa cu mine!





semnat: Garfield, vanator vestit