Monday, November 19, 2007

Razboiul clonelor

Nimic din inceputul serii de vinerea trecuta nu lasa sa se intrevada ce avea sa urmeze... Totul era linistit, mami si tati venisera acasa, si eu ma cuibarisem incantat pe canapea intre ei. Motanul dormea in birou, pe scaunul lui tati, dar am hotarat sa nu ma supar pe el, pentru ca in felul asta ii aveam pentru mine pe oamenii nostri.

Deodata mama s-a ridicat, si s-a intors cu o cutie mare, pe care amandoi au inceput sa o deschida. Deobicei imi place cand se deschid diferite pachete pentru ca reusesc sa fur cate o bucatica de carton sau de platic, sa o rod apoi, asa ca am stat prin preajma supraveghiindu-i.

Din cutie au scos un fel de jucarie mai mare, dar nu pare interesanta, pentru ca nu era din plush, ci dintr-un plastic ce mi-ar da dureri de dinti, asa ca am ignorat-o si mi-am vazut de cautatul prin cutie. Din cand in cand ma mai ridicam in doua labe, si cerseam putina atentie, sa ma asigur ca inca sunt catelushul cel mai iubit din casa...

Ma cam plictisisem, si tocmai ma gandeam daca sa ma duc sa dorm, cand... oh! doamne, tot mai imi tremura codita cand imi amintesc! Ceea ce credeam eu a fi o jucarie cam nepotrivita s-a ridicat deodata in picioare, iar ochii i-au devenit rosii si inspaimantatori! A inceput sa scoata niste sunete infricosatoare cu care incerca sa mi se adreseze, in timp ce inainta horatata inspre mine. Nu am stiut unde sa ma ascund, si bulversat cum eram am fugit dupa canapea, in locul meu secret. Pentru moment am crezut ca am scapat, cand o sclipire metalica rosie a razbit, si el, monstrul, a aparut in fata mea, blocindu-mi orice posibilitate de fuga.



M-am rugat de tati:
"Salveaza-ma, salveaza-ti catelushul, ia-ma in brate, iubeste-ma, mi-e frica", dar parea subjugat de ochii malefici ai monstrului si a ras sadic.



Monstrul inainta inspre mine hotarat, din cand in cand scanind incaperea cu ochii lui rosii diavolesti. Am decis sa nu mai ma misc, si mi-am bagat capul sub canapea. Poate visez, mi-am zis, si daca inchid ochii si ma intorc cu capul in alta directie, si imi repet in gand: "Nu vad nimic, nu vad nimic...", monstrul o sa dispara!



La un moment dat am scapat, dar imediat ce am iesit in mijlocul camerei, s-a luat din nou dupa mine. Repede mi-am dat seama ca am avantajul vitezei, asa ca reuseam sa fug pana intr-un colt, de unde il priveam cu groaza cum se apropie, si, cand era prea aproape, o zbugheam in coltul opus.





Deodata s-a oprit, si mami si tati au parut ca ies de sub vraja malefica. Temator m-am dus dupa ei la culcare in dormitor, insa pe timpul noptii mami m-a chemat in pat langa ea si m-a luat in brate, si mi-am dat seama ca a fost doar un cosmar. Nu exista jucarii cu ochi rosii care sa manance catelusi, probabil ca am visat. Maine de dimineata trebuie sa ii povestesc lui Garfield, cum am reusit eu sa inving bestia de unul singur, cat el dormea!

No comments:

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin