Ceasul intern al catelusilor

In zilele de lucru ale saptamanii, programul de dimineata e urmatorul: ma trezesc, ma pregatesc, vorbesc putin cu Yuki si Garfield si le las mancare si apa, Yuki se duce la locul lui preferat de dormitat cat e singur, si anume in sufragerie, intre canapea si fotoliu, pe paturica lui.



In weekend treaba se schimba cu totul. Ma trezesc mai cu lene, dar tot destul de dimineata, si de cum pun piciorul jos din pat Yuki incearca sa ma convinga ca el vrea la plimbare, sa plecam oriunde (catel mai cu dor de duca decat Yuki nu am vazut, l-ar incanta sa mergem oriunde cu masina si stie ca deobicei cel putin o data pe weekend plecam undeva). Imi arata unde este dulapul lui de haine si lese (poate am uitat), imi arata unde e usa de la intrare (poate nu mai stiu), daca nu reuseste sa ma convinga trece cu aceleasi argumente la taica-su, poate are mai mult noroc. In final, daca noi ne incapatanam sa mai lenevim/stam la televizor sau calculator/facem diferite treburi prin casa, se duce langa usa de la intrare si suspina dureros intre doua oftaturi.

Uneori insa, numaratoarea zilelor saptamanii ii da cu virgula, si ne trezim cu el vineri sau chiar joi incercind sa ne convinga ca el vrea sa plece. Noi ii explicam ca nu stie nici sa programeze, nici sa asambleze servere, deci ce ar putea cauta la firma in timpul saptamanii, dar el nu si nu, vrea la plimbare. Deobicei castig discutia mituind cainele cu un os apetisant, si deja stie ce inseamna si se resemneaza ducindu-se la coltisorul lui impreuna cu osul nou primit (desi ultimele dati am avut surpriza sa refuze cu indarjire osul, in speranta ca daca nu il ia il vom lua cu noi).

Miercurea asta insa, Yuki iar citise prost calendarul, si era mai hotarat ca niciodata sa vina cu noi, oriunde am pleca de dimineata de acasa. Asa ca atunci cand am deschis usa sa plecam, in loc sa se duca frumusel la locul lui, si-a luat soarta in propriile maini, si cu incredere a tasnit printre picioarele noastre afara. Cu greu, si apelind la argumentul "luat pe sus si dus in casa" l-am convins ca nu, nu e zi de plecat impreuna hai hui.

Voi ce parere aveti? Au catelusii un ceas intern care se mai defecteaza din cand in cand, sau pur si simplu a invatat sa recunoasca anumite detalii ascunse care diferentiaza zilele de lucru de cele de weekend, si uneori le interpreteaza gresit?