Cina lui Yuki. Seara de seara. De 5 ani...

Seara. In bucatarie. Mama prepara mancarea lui Yuki, amestecind boabele Royal Canin cu delicatese diferite. Yuki a intrat in pamant.

MAMA:
Yuuuuki, hai la masa.

Yuki nu este nicaieri.

MAMA:
Zi-i lui Yuki sa vina la masa!

Yuki apare ezitant in usa sufrageriei, si schiteaza cativa pasi in directia bucatariei.

TATA:
Yuki, treci la masa!

Yuki porneste la pas vioi inspre bucatarie. Se opreste in prag.

MAMA:
Yuki, TRECI LA MASA!

Yuki ajunge in fata castronului de mancare.

MAMA:
Uite Yuki, papa bun.



Yuki se uita la castron, si intoarce capul.

MAMA:
Yuki, mananca tot!

Yuki se intoarce, si se aseaza in fata castronului cu apa, cu fata lipita de apa, facindu-se ca ii e sete.

MAMA:
Nu iti e sete, papa tot...

Yuki se uita la mama, se uita la apa, da un ocol castronului de mancare.

MAMA:
Hai Yuki, ia o gura, ti-am pus si bucatele de biscuiti.

Yuki ia o gura de crontanele cu biscuiti, o scuipa langa castron, alege biscuitii. Repeta actiunea de inca doua ori, apoi se pune cu botul deasupra castronului de apa, sperind ca mama o sa creada ca ii e sete si o sa il lase in pace.

MAMA:
Garfield, lui Yuki ii e sete, vino sa mananci tu mancarea lui!



Yuki se intoarce la castron, repeta aceeasi actiune ca mai inainte, pana se termina biscuitii din castron. De jur imprejurul castronului este o mare de crontzanele nemancate.

MAMA:
Yuki, ma superi, papa tot!

Yuki, ezitant culege trei crontzanele de pe jos. Apoi, izbit subit de pofta, incepe sa manance mai mult. Mama satisfacuta de reusita, isi aduce aminte ca are si alte lucruri de facut prin casa, si iese din bucatarie.

Yuki asteapta sa iasa mama din bucatarie, si se baga sub scaunul de la masa si asteapta, asteapta... Asteapta sa treaca suficient de mult timp astfel incat mama sa creada ca el a mancat tot, si abia apoi isi face aparitia in casa...