Efectul operatiei de castrare

Vroiam de mai multa vreme sa scriu despre efectul castrarii asupra lui Garfield, motanul meu exotic de 3 ani...



Ei, poate mai tineti minte cand povesteam ca este un motan teribil, bolnavicios de timid, si care cand vine cineva la noi in casa aproape nici nu iti dai seama ca exista, atat de bine se ascunde... Si care la expozitii sau cand il scoteam eu de pe unde se pitise sa il arat intra intr-o stare de asta in care refuza sa auda/vada...

Totul s-a schimbat dupa castrare. Nu mai are nici un stres... Radeam in familie ca ni l-or fi schimbat la doctor, ca prea e total metamorfozat
Am remarcat eu ca e mai dezinvolt, dar socul l-am avut cand am comandat niste mancare acasa, a venit curierul, si motanul nu a mai fugit ca de obicei la auzul interfonului, ci a stat in hol langa yuki, asteptind sa vada cine vine....

Weekendul asta am fost plecati, si a ramas cu maica-mea, la maica-mea acasa. Ei, de unde pana acum ochea un ungher indepartat, si acolo statea pana noaptea cand nu mai auzea nici un zgomot, de abia atunci mancand si vizitand litiera, acum s-a dus pe la fiecare pisica, s-a prezentat frumos mieunind, si s-a plimbat prin toata casa de parca ii apartinea. Ba s-a dus si in litiera lui thomas (motanul maica-mii) sa faca un pisu. Plus ca l-a gasit maica-mea dormind in hol cu burta in sus (semn de relaxare totala ).

Exista vreo explicatie stiintifica pentru fenomenul asta? A! Cand era mic, pana la vreo 6-7 luni, Garfield nu avea nici o problema de asta cu timiditatea. Frica asta excesiva de nou i-a aparut de abia o data cu maturizarea....Iar acum mi se pare ca parca are din nou privirea aia inocenta si vesela de copilas...