Fotogenicul de mine...

Niciodata nu mi-a placut sa fiu pozat. Pai cum asa, ce sunt eu, marioneta? Dar mama este genul incapatanat, care nu pricepe aluziile subtile ale unui motan finut ca mine! Insa fara grija, am eu strategiile mele, ca sa scap de facut poze.... De obicei aleg sa ma uit urat, si mama imi zice ca de ce ma stramb, ca nu mi se vede fatuca mea dragalasa de motan simpatic (nu stiu, zau, unde gresesc, si de ce oamenii astia se incapataneaza sa zica despre mine ca as fi dragalas...)



Sau daca asta nu o descurajeaza, uitatul gingas direct in obiectiv, pana fix in momentul in care apasa pe buton, moment in care fulgerator ma uit in directia contrara, tactica aplicata la rand la vreo 10 poze, sigur o face sa se razgandeasca...



Dar ce o fi chestia portocalie care se zbate singura in mana lui mami? O fi... un soarece? Si de ce se misca? Stai sa te miros... Stai, ca altfel te inghit... Asta daca te prind... Pfiu! Ce se mai misca... Si ce ciudat miroase...









Heeei! Tu nu cumva mi-ai facut poze?